Hai pe jos!

De câteva zile „bântui” orașul pe jos sau cu taxi-ul. Nu vreau să vorbesc despre sistemul de transport taxi. Vreau însă să spun cum este să vezi orașul mergând pe jos. Este chiar mișto. În afară de sport mai descoperi și niște amintiri și locuri pe care le bagi prea puțin în seamă sau deloc când privești lumea din spatele geamului unei mașini.

Din capitolul amintiri s-a ițit perioada din liceu, când mergeam în fiecare zi pe jos, la cel mai tare liceu al momentului din oraș. Nu oricine avea privilegiul să se plimbe zilnic pe faleza Dunării, să discute cu pescărușii și să admire vapoarele. Chiar și iarna. Și nu conta că era un ger de crăpau pietrele. Mergeam țanțoș singură sau însoțită de colegi ce stăteau în apropiere, cu geanta într-o mână (nu se inventase rucsacul pe acea vreme 🙂 ) și cu pletele în vânt. Mama repeta în fiecare zi geroasă să-mi pun căciula pe cap, iar eu o mințeam cu gluga de la haină. Bineînțeles că nici pe aia nu o puneam. Dar când mă durea capul mama îmi amintea ce mândră domișoară mă dau, iar eu negam ” De la învățat, mama.” Eram mândră de liceul meu și încrezută ca toți colegii. Abia catadicseam să privim spre alte licee. De! Spiriști. Aia cu moț în frunte și tentacule de balauri.

După liceu am dat piept cu viața adevărată și ne-au mai dispărut fumurile. Dar, viața de liceu a fost super. Cu o singură excepție: uniforma. Atât ne obișnuisem cu ea, încât nici nu o mai uram. Descoperisem o modalitate să fentăm regulamentul. Bentițele nu se purtau decât în clasă, iar băieții cred că aveau o singură șapcă pe care o aruncau unul altuia pe geam ca să poată intra în școală. Profesorul de serviciu stătea la intrare pentru filtru și avea un ochi al naibii de format. Odată striga din toți rărunchii: Stați! Iar noi înlemneam regretând că a  fost descoperit colegul mic  aflat undeva la mijloc care  încerca să se strecoare neobservat.

Deci am mers pe jos în toți cei 12 ani de școală. Aveam mașină, dar nici prin cap nu mi-a trecut să-l întreb pe tata dacă mă duce și pe mine înainte de a merge la serviciu. La 18 ani însă rebela din mine a propus să fac școala de șoferi. Mi-a tăiat însă tata rapid elanul, amintindu-mi de prioritatea number one: facultatea. Că pe acea vreme, dacă nu aveai un carnet de student nu se prevedea să faci mare scofală în viață.

Azi am mers iar pe jos. Cam jumătate de oraș. Un oraș mic și înghesuit cu trotuare (acolo unde sunt) pe care ești obligat să te deplasezi în șir indian. Odinioară până și astea erau mai largi. Mergeam cu prietenul de mână și mai aveau loc  să treacă din sens opus și alte persoane. Azi, ne-am încolonat frumos, cu urechile și ochii cât cepele, bâlbîind un ”pardon” la trecerea pe lângă alte persoane. Probabil vreun vizionar al viitorului a anticipat că oamenii nu vor mai călători pe jos și atunci trotuarele vor fi inutile. Oare vor fi folosite pentru plantat flori?

Dar am descoperit și zone unde nu există trotuare. Pentru cunoscători, ca să ajungi de la Peco la Kaufland trebuie să te subțiezi precum o trestie reflectorizantă, sperând că te văd șoferii ce trec milimetric pe lângă tine. Și dacă te lovesc nu-i vina lor. Ești un intrus pe câmpul lor de luptă.

În tinerețe nu purtam tocuri pe stradă că dădeam frecvent în gropi. Acum iar nu port tocuri pentru că dau tot de gropi. Ca să fiu sinceră, acum pot da vina pe durerea de picioare. De vârsta! Că uneori am senzația că gropile sunt tot aceleași.

Orașul Tulcea așa mic și burdușit  cu clădiri, cu trotuare pentru liliputani, este chiar frumos. O să prind odată curaj să mă urc în avion și să-l văd, fără gropi.

PS. Au sunat de la servici-ul auto în timp ce scriam acest articol că mașina este gata. Deci să mă întorc în spatele geamurilor și să privesc peisajul cu viteza unui motor?

Prea mi-a plăcut să beau cafeau La Rosa, să urc pe jos până la Kaufland, să mă opresc la salonul fashion pentru o programare, să savurez o habla de bere la Old Time Pub și să ajung acasă străbătând un parc ce trece pe lângă școala unde am fost profesor odată. Și toate să vină la pachet cu amintiri.

 

 


 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s